Zborul Marii Uniri

Locotenent aviator Vasile Niculescu şi căpitan Victor Precup sunt cei care au primit misiunea aeriană necesară pregătirii Unirii Transilvaniei cu Regatul României. Zborul care s-a realizat cu un aparat Farman 40 a avut loc cu o săptămână înainte de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

De ce a fost necesară o misiune aeriană, pentru pregătirea unirii

Pe data de 18 octombrie 1918, deputatul Alexandru Vaida – Voievod anunţa, de la tribuna Camerei, guvernul maghiar şi opinia publică din Ungaria şi străinătatea hotărârea luată la Oradea cu câteva zile înainte, aceea a dreptului exclusiv al reprezentanţilor aleşi de poporul român de a reprezenta Transilvania.

Consiliul Naţional Român, for constituit la Blaj, pe 4 noiembrie 1918, ca forţă politico-administrativă în locul vechilor instituţii înlăturate, a hotărât trimiterea unor reprezentanţi la Iaşi pentru a stabili contactul cu Guvernul Regatului României.

Misiunile au fost sortite eşecului la început, urmare a vremii aspre din munţi, dar şi a piedicilor puse de armata germană aflată în retragere. Abia echipa formată din profesorul dr. Nicolae Bălan, profesor la Institutul Teologic din Sibiu, şi căpitanul Vasile Precup, fost ofiţer în armata austro-ungară, a fost mai norocoasă.

”Plecată din Sibiu la 14 noiembrie 1918, a ajuns la Iaşi după trei zile de mers cu automobilul prin Mediaş, Târgu Mureş, Reghin, Bistriţa, Vatra Dornei. Bucovina. O a treia echipă reuşea să ajungă în Moldova, împreună având misiunea să îi informeze oficialităţile de la Iaşi despre situaţia din Transilvania şi despre <<voinţa nestrămutată a poporului român din Ungaria şi Transilvania de a se uni cu Regatul Româiei>>”, scrie comandor George Paul- Sandachi, în lucrarea ”Zborul Marii Uniri – De la Bacău la Blaj”.

Urma o reacţie a Marelui Cartier General de la Iaşi. Au fost redactate scrisori cu titlu de recomandare pentru viitoarele mişcări ale unioniştilor din interiorul arcului carpatic însă expedierea lor rapidă era o sarcină greu de realizat, din cauza drumurilor blocate de zăpada viscolită.

S-a luat hotărârea ca geanta cu preţioasele documente să fie expediată cu avionul, fiind ales Blajul ca punct final al zborului. A fost aleasă această destinaţie întrucât arhidieceza de aici era considerată una dintre cele mai puternice din Transilvania, ceea ce făcea ca mesajul din Regat să aibă o cât mai largă răspândire.

Pentru transportul documentelor deosebit de importante cu avionul a fost ales să îndeplinească această misiune, dintre mai mulţi voluntari, locotenentul Vasile Niculescu, din Escadrila de observaţie F4, deoarece cunoştea traseul de zbor. În 1917, acesta reuşise să traverseze Carpaţii pentru a lansa manifeste în Transilvania.

Echipajul format din Vasile Niculescu şi căpitanul Victor Precup a plecat de la Bacău la ora 10.40.

”Farman-ul 40 nr. 3240 a trecut munţii la 2600 m, echipajul având feţele protejate cu un strat gros de parafină pentru a rezista la o temperatură de minus 30 de grade Celsius. Carlinga era deschisă iar cei doi ofiţeri nu dispuneau nici de paraşute şi nici de armament de bord. În carlinga Farman-ului se afla o geantă militară sigilată. Manifestele luate la bord urmau să fie lansate din avion deasupra Blajului şi a altor aşezări transilvănene. Geanta sigilată conţinea trei documente foarte importante, printre care scrisoarea primului ministru Ioan. I.C.Brătianu către conducerea Consiliului Naţional Român Central”. (”Războiul aerian deasupra României (1916 – 1918)”, autori Valeriu Avram şi Valeriu Nicolescu)

Zborul s-a desfăşurat în condiţii normale şi echipajul Niculescu – Precup a aterizat pe Câmpia Libertăţii din Blaj, la ora 13.35, aproape de statuia lui Avram Iancu, din oraş. Avionul românesc a fost înconjurat de numeroşi oameni veniţi să-i felicite pe cei doi soli ai unirii. În scurt timp, aparatul a fost preluat imediat sub pază de 18 studenţi ce făceau garda oraşului şi împrejurimilor, dotaţi cu o mitralieră.

”Peste puţin timp, avionul din care încă nu mă coborâsem, era înconjurat de o mare mulţime de blăjeni şi ţărani din satele apropiate, trecuţi îmbrăcaţi prin apa Târnavelor. Am rămas mut şi fără simţire la entuziasmul acestor oameni când au văzut tricolorul de pe avionul sosit din Regat, aducându-le ştiri ce le umplea sufletul de bucurie. (…) Prima solie a mântuirii din Regat le-a sosit. Fiecare blăjean şi ţăran a căutat să dea mâna cu noi, să ia fiecare un lucru cât de neînsemnat al nostru, ca să ni-l ducă acolo unde trebuia să ne odihnim peste noapte”, scria Vasile Niculescu în memoriile sale, evocate în lucrarea ”Războiul aerian deasupra României (1916 – 1918)”, autori Valeriu Avram şi Valeriu Nicolescu.

Cu titlul ”Prima solie”, ziarul blăjean Unirea scria: ”Din Ţara Românească ne-a sosit azi la ora 1 d.d. (după-amiază n.r.) locotenentul pilot Niculescu din Armata română şi căpitanul Precup, originar din Transilvania: au sosit cu aeroplanul, împrăştiind apelul pentru Blaj. Dânşii au plecat de la Bacău şi au parcurs drumul până la Blaj în două ore. Lumea a alergat în toate părţile, aclamând aeroplanul cu culorile româneşti. După câteva virajuri peste oraş, aeroplanul a aterizat pe Câmpul Libertăţii. Toată lumea a grăbit într-acolo, prin gheaţă, zăpadă şi tină, ca să se strângă mâna fraţilor ce ne-au adus solia mântuirii. Ei ne-au spus că Armata română a tecut Carpaţii prin zăpada de peste 2 m şi că vin să ne îmbrăţişeze cu dragoste de fraţi şi să anunţe locuitorilor străini de pe plaiurile româneşti că vin în numele păcii şi a libertăţii tuturor neamurilor”.

În memoriile sale, Vasile Niculescu spune că după ce a umblat pe stăzile oraşului, împreună cu colegul său, aclamaţi de la toate ferestrele, de prin balcoane, au fost conduşi la Palatul Mitropolitan şi întâmpinaţi aici de părintele Vasile Suciu, mitropolit al Bisericii Unite a Blajului. Imediat, s-a întrunit Comitetul Naţional al cărui preşedinte era, ”pentru a discuta şi hotărî acţiunea determinată de corespondenţa cu Marele Cartier General”.

”În noaptea de 23 spre 24 noiembrie, au fost anunţate toate centrele ocupate de români de sosirea avionului, Comitetul hotărăşte tot atunci Unirea cu Patria – mamă şi pentru a se arăta şi lumii întregi că Unirea e dorinţa românilor transilvăneni, s-a hotărât, în acelaşi timp, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia unde, peste o săptămână, la 1 decembrie, s-au adunat 100.000 de români, proclamând Unirea”, scria pilotul în memoriile sale.

Echipajul a stat doar o noapte la Blaj, până în dimineaţa zilei de 24 noiembrie, răgaz necesar artizanilor unirii să pună la punct organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia.

”Împreună cu corespondenţa care cuprindea hotărârile luate asupra destinelor neamului nostru, în dimineaţa aceleiaşi zile ne îndreptarăm spre locul de aterizare, unde o mulţime mai mare decât ca în ajun, ne aştepta. Gerul parcă se mai înăsprise, motorul ce acum eu trebuia să îl pornesc, îmi era toată atenţia. Uleiul, pe care am avut prevederea să-l scot la sosire din carter, l-am încălzit, l-am trecut de vreo două ori prin motorul ce trebuia şi el de vreo două ori încălzit li, după destulă muncă şi timp îndelungat, l-am pornit. În acest timp, blăjenii, într-un cor, cântau cântece naţionale, patriotice”, îşi amintea mai târziu pilotul unirii, care a găsit flori în carlinga aparatului şi zeci de mesaje scrise pe aripile acestuia.

Au plecat a doua zi, la 11.25, din Blaj, iar după un zbor de două ore şi 35 de minute, au aterizat la Bacău, la ora 14.00. În ziua de 25 noiembrie, cei doi şi-au continuat drumul la Iaşi, unde au aterizat la ora 10.00 dimineaţa

pentru a raporta îndeplinirea misiunii primite.

Sursa: Adevarul.ro

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s