Cpt.av. Dan Valentin Vizanty

Glorie și recunoștiință eternă eroului aerului!
Dan Vizanty – AS al aviaţiei militare româneşti. 110 ani de la naștere.
Pilotul Dan Vizanty s-a născut la Botoşani, pe 9 februarie 1910. Provenea dintr-o familie boierească de origine greacă, tatăl său, Demostene Vizanty, fiind în 1910 primar şi apoi, în 1920, prefect al Botoşaniului. Copilăria şi o parte din adolescenţă şi le-a petrecut la Botoşani, pe uliţa Sfântul Ilie, unde avea casă Demostene Vizanty. Nimic nu anticipa pasiunea pentru aviație a tânărului botoşănean. Mai mult decât atât, îşi dorea să fie actor, meserie pentru care a fost încurajat şi de familie. După ce şi-a terminat studiile liceale, în 1929, la Vatra Dornei, unde a fost transferat de tatăl său în urma unei aventuri sentimentale nepotrivite la Iaşi, a intrat la Actorie, la Conservatorul de Artă Dramatică din Iaşi. Era considerat talentat şi a fost chiar selectat pentru clasa celebrei actriţe a anilor ’30 Agatha Bârsescu. „Chiar îşi dorea din tot sufletul, din ce îmi povestea, să fie actor. Îi plăcea să interpreteze. Când eram mică, recita tirade. Cel mai mult îi plăcea Cyrano de Bergerac. Şi când era aviator, îl interpreta acasă sau colegilor. Din ce îmi spunea mama, ar fi fost un actor foarte bun“, povesteşte Ana Maria Vizanty. În timp ce juca la Iaşi, în 1930, tânărul actor a renunţat brusc la carieră şi s-a înrolat în armată, în ciuda insistenţelor profesoarei sale.
A urmat Şcoala de Pilotaj de la Cotroceni, pe care a terminat-o în 1931. „Nimeni nu a înţeles decizia lui Vizanty. Ar fi avut un spectacol. A jucat şi a plecat în armată. Nu a dat nicio explicaţie. Cert este că a făcut până la urmă alegerea cea bună. A avansat extrem de rapid. Era considerat de superiori un pilot talentat, chiar fenomenal. Se spune că atunci când a pus mâna pe fuselajul avionului s-a îndrăgostit iremediabil“, spune fostul medic militar Gică Mariţanu.
Talentul şi priceperea lui ca aviator au fost dovedite şi de avansările spectaculoase. A început ca sublocotenent-observator aerian în 1931, pilotând biplanul Potez. În doar trei ani, în 1934, a ajuns pilot de vânătoare la baza aeriană de la Pipera-Bucureşti. A învăţat extrem de repede să stăpânească la perfecţie avionul de vânătoare PZL-11F şi a fost imediat avansat la rangul de comandant de patrulă. În 1939, la începutul războiului, priceperea sa l-a recomandat pentru funcţia de comandant de escadrilă. Avea doar 29 de ani şi ajunsese să dea ordine aviatorilor experimentaţi. Devenise comandantul Escadrilei 43 vânătoare. „Era foarte priceput. A fost şi la multe cursuri de perfecţionare între 1931 şi 1940. Când a început războiul, era deja un as. Pilotase pe diferite tipuri de avioane M.S. 230, SET, Potez, Moth, Hawk, Fleet, Heinkel, Nardy şi aşa mai departe. Toţi îl chemau pentru că se vedea că are ceva special. Impresiona mereu prin corectitudine şi prin disciplină. Tocmai de aceea, a fost mereu preferat de armata germană şi respectat de cei mai disciplinaţi ofiţeri prusaci“, completează Gică Mariţanu.
Pe lângă un aviator şi un comandant genial, Dan Vizanty era şi un camarad de aur. Conducea un grup extraordinar de disciplinat pe timp de război, capabil să intervină în câteva minute, dar şi o uriaşă boemă în momentele de linişte, mai ales de după victorii. „Grupul 6 făcea totul cu pasiune. Pe cât de maiastru zburător era tata, pe atât de aventurier, devotat camarad şi etern îndrăgostit. Era la concurenţă pentru inima femeilor cu un alt as al aerului, Constantin «Bâzu» Cantacuzino“, dezvăluie fiica aviatorului. Vizanty, ”Mon Cher”, cum era cunoscut printre camarazi şi „Bâzu“ Cantacuzino, de care îl lega o puternică prietenie, ar fi fost cei mai mari cuceritori din Bucureşti. Erau idolatrizaţi de femei. „Pe amândoi îi caracteriza generozitatea. Dorinţa permanentă de a da tot ce au mai bun în ei. Din tot ceea ce mi-a spus Dan Vizanty , tatăl meu, era solidaritatea, devotamentul, abnegaţia, frumoasa nebunie a riscului pentru victorie“, spune fiica pilotului.
După fiecare luptă, piloţii mergeau pe Calea Victoriei, la Ansamblul de Estradă (actualul Teatru de Revistă „Constantin Tănase“), unde a jucat, până în 1945, Constantin Tănase, iar de acolo, plecau cu fetele – acriţele celebrului cabaret de la Tănase – la restaurantele din împrejurimi şi petreceau cu şampanie franţuzească. Se spune că se distrau ca şi cum ar fi fost ultimele ore din viaţă.
„Grupul 6 cu fetele de la Tănase era personificarea gloriei strămoşeşti. Ziua, mureau arşi de vii în angajamente monstruos disproporţionate numeric contra «fortăreţelor» de pe cerul Bucureştiului, iar seara, erau ovaţionaţi precum gladiatorii Romei pe Calea Victoriei. O alee din Cimitirul Ghencea Militar este plină cu aceşti băieţi frumoşi, pe nedrept uitaţi“, descria Grupul 6 de vânătoare, în 1996, inginerul Cristian Crăciunoiu, în revista Modelism Internaţional.
Până la sfârşitul războiului, Dan Vizanty, a acumulat 4.600 de ore de zbor şi 43 de victorii aeriene, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului, ceea ce l-a plasat printre cei mai buni piloţi de vânătoare din cel de-Al Doilea Război Mondial. A obţinut 10 distincţii militare importante, printre care Ordinul Militar Mihai Viteazul clasa a III-a – la 3 octombrie 1944, Ordinul „Steaua României“ cu spade şi panglică de Virtute Militară clasa a IV-a – la 15 aprilie 1945, Ordinul Coroana României – la 29 iulie 1942 şi cu numeroase medalii aparţinând Ordinului Virtutea Aeronautică.
Dan Vizanty a fost căsătorit de cinci ori, iar Ana Maria este rodul penultimei căsnicii, cu o tânără din Braşov, pe care pilotul a cunoscut-o în anii ’50. Ultima lui soţie, o femeie mult mai tânără decât el, l-a însoţit atunci când a plecat în Franţa. Cu fiica lui s-a revăzut abia în 1990, la Paris, atunci când el a chemat-o acolo. Ana Maria, singurul lui copil, a absolvit în 1978 Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti.
Odată cu instaurarea regimului comunist, cunoscut ca monarhist convins, pilotul Dan Vizanty a fost îndepărtat din armată, fiind trecut în rezervă la 22 august 1947. Pentru asul aerului din timpul războiului, a început calvarul. Fără să abdice de la convingerile sale, a fost condamnat la cinci ani de puşcărie şi închis la Poarta Albă în 1961, pentru „uneltire contra ordinii sociale“. În 1963 a fost eliberat, fiind graţiat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. „Pentru comunişti, era un individ periculos. Era un erou de război, credibil şi respectat în armată şi chiar de populaţie. Circulau ştiri despre victoriile sale, iar despre eroismul lui erau pline revistele. Nu puteau să îl lase în pace, el fiind monarhist, fiu de boier şi un om cu educaţie aleasă. Singura cale era discreditarea lui“, spune istoricul Gheorghe Median.
A fost ani de zile ignorat, marginalizat şi hăituit de comunişti. Locuia într-un apartament din Bucureşti şi se chinuia să-şi întreţină familia. Fostul comandor, aşa cum a fost trecut în rezervă, a fost transformat de „tovarăşi“ în muncitor necalificat. Era purtat de la o slujbă la alta, ca un element periculos pentru orânduirea socialistă. „Îl hăituiau şi îl supravegheau mereu. A rămas fără nimic. I-au confiscat toată averea. Casa părintească de la Botoşani a fost dărâmată. A muncit în mai multe locuri. A fost recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor în construcţii, macaragiu“, povesteşte Ana Maria Vizanty. Salvarea pentru Vizanty a venit în 1968 de la Charles de Gaulle, preşedintele Franţei. Aflat în singura sa vizită oficială pe teritoriul României, în luna mai 1968, Charles de Gaulle îl întreabă, în mod oficial, pe Nicolae Ceauşescu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu şi despre cea a asului aviaţiei militare Dan Vizanty. Fostul pilot a fost luat de pe şantierul unde lucra, îmbrăcat în grabă în uniformă de comandor şi prezentat preşedintelui Franţei. „De Gaulle a înţeles că ceva nu era în regulă. Nu a spus nimic, dar a luat legătura în Franţa cu foştii aviatori şi a fost pusă la cale salvarea lui Vizanty“, spune istoricul Gheorghe Median.
În următorii ani, veteranii membri ai organizaţiei internaţionale a piloţilor de vânătoare „Les Vieilles Tiges“, cu care Vizanty se împrietenise în timpul războiului, au încercat să-l aducă în Franţa, însă acesta a refuzat, dorind mai întâi să o vadă pe fiica sa cu un rost în viaţă. În iunie 1977, Dan Vizanty a fost chemat însă de primarul Parisului, Jacques Chirac, şi de membrii Asociaţiei Aeronautice Internaţionale „Les Vieilles Tiges“ într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a aviaţiei europene. „A fost şansa lui. Avea 67 de ani şi a plecat. Nu ne-a spus nimic, nici mie, nici mamei. Eram studentă la Bucureşti. În felul acesta, nu aveau ce scoate comuniştii de la noi. A plecat şi nu s-a mai întors niciodată“, povesteşte fiica pilotului, Ana Maria Vizanty. A fost şi şansa familiei de a se „reabilita“ în ochii comuniştilor, scăpând de „elementul“ incomod.
Vizanty a ajuns în Franţa, unde a fost întâmpinat cu onoruri. Jacques Chirac i-a înmânat „Medalia de Argint“ a oraşului Paris pentru meritele sale ca aviator. Culmea, în spatele salvării sale de prigoana comunistă au stat chiar foştii piloţi împotriva cărora Vizanty a luptat. L-a reîntâlnit, cu această ocazie, şi pe colonelul german Eduard Neumann şi au băut o şampanie împreună.
„Deşi a fost departe de ţară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite cărţi despre aviaţie, România şi aviaţia sa pe nedrept uitată. A primit o pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu tata în 1990, la Paris. Nu a mai fost bine pri mit în România. Nici nu era mulţumit de climatul politic, nici după 1990. Era dezamăgit şi trăia melancolia regalistă a României“, spune Ana Maria Vizanty.
Dan Vizanty a murit la Paris la 12 noiembrie 1992. Dezonorat de comunişti şi forţat să-şi părăsească ţara pe care a apărat-o fără să se gândească la propria viaţă,
Dan Vizanty a ajuns un „as uitat“. Nimeni nu a mai pomenit nimic despre ”eroul de pe cerul României” din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Carti despre Vizanty în România au fost scrise recent, în 2012, de istoricul Daniel Focşa și în 2019 de col (rz) Dan Gîju.

Text: cdor.rez. Alexe Diaconu, membru ABO.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s