SFÂNTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL – OCROTITORUL AVIATORILOR

La începuturile omenirii, exista o deplină armonie între om şi Dumnezeu, între om şi om, între om şi natură, iar fericirea raiului urma să fie extinsă pe tot pământul, sporind până la starea de împărăţie a lui Dumnezeu. Din cauza păcatului primului om – Adam – lumea a ajuns la nefericire, dizarmonie, degradare, suferinţă şi chin. Şi totuşi, în dragostea şi purtarea Lui de grijă, Dumnezeu nu a părăsit omul, ci a căutat, când prin pedepse, când prin manifestări de bunătate, să îl întoarcă la Sine. Atât în vechime, cât şi în prezent, Dumnezeu îi alege pe cei cărora le vorbeşte, spre îndreptarea lumii. Aceştia sunt sfinţii.

Ca rezultat al demersurilor făcute încă din 1991 de Liga Aeriană Română, prin fostul preşedinte al acesteia, gl. col. (r) Ion Di Cezare, la Comandamentul Aviaţiei Militare, Ministerul Apărării Naţionale, Preşedinţie, printr-un ordin general al ministrului apărării naţionale se instituie în anul 1994 Ziua Forţelor Aeriene pe data de 20 iulie, odată cu sărbătoarea ortodoxă a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, care devine astfel ocrotitorul şi patronul spiritual al aviatorilor.

Zbor spre înaltul Cerurilor
Sfântul Ilie a fost ridicat la Cer în vârtej de vânt, într-un car de foc, tras de cai scăpărători, în timp ce mergea alături de Elisei, ucenicul său, captând în trecerea directă de la viaţa pământească la cea veşnică, o calitate care lipseşte omului: aceea de a zbura.
Zborul a încetat să mai fie privit ca o minune cu doar 100 de ani în urmă, pentru ca acum, la începutul mileniului al treilea, să devină un fapt cotidian. Este lesne de înţeles că atunci când s-a pus problema reînnodării tradiţiei anului 1912, adică sărbătorirea Zilei Forţelor Aeriene şi a Aviaţiei României pe 20 iulie şi nu pe 17 iunie, cum s-a sărbătorit, de altfel, până în 1994, piloţii militari şi civili, temerarii văzduhului, şi-au ales ca ocrotitor pe Sfântul Ilie.

Sfântul Proroc Ilie este unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, trimişi de El vreodată pe acest pământ. S-a născut în Tezva Galaadului (de unde numele de Tezviteanul) cu aproape opt sute de ani, înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, într-o familie simplă şi credincioasă unicului Dumnezeu. Tatăl său, Sovac, a văzut la naşterea lui, îngerii Domnului, înfăşurându-l în flăcări de foc şi hrănindu-l cu văpaie.
Numele său simbolizează în limba vechilor evrei râvna pentru Dumnezeu, care avea să-l mistuie toată viaţa. Era extrem de intransigent. A trăit şi a profeţit în sărăcie şi curăţie, fiind considerat un înger întrupat, având puterea să dechidă şi să închidă cerurile. Sfântul Ilie este singurul proroc din Vechiul Testament, pe care îl întâlnim la cele trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaism, creştinism şi islamism.
Toată viaţa Sfântului Ilie a fost mistuită de focul dragostei şi al slujirii, al râvnei pentru adevăratul Dumnezeu. El a trăit într-o vreme în care omenirea întreagă era idolatră şi păgână, chiar poporul ales din care făcea parte devenise idolatru. Regele israelului, Ahab, se căsătorise cu o păgână, Izabela, care a adus cu sine cultul idolatriei. Astfel, tot poporul, în frunte cu regele, ajunsese închinător la idoli.

Minunea Prorocului Ilie
Sfântul proroc Ilie, care a trăit o viaţă pustnicească severă, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, în feciorie, sărăcie, post şi rugăciune şi totală ascultare faţă de Dumnezeu Savaot, nu putea răbda nelegiuirea, ca întreg poporul ales, în frunte cu regele, să devină idolatru. De aceea, Dumnezeu, văzându-i râvna, l-a trimis la rege. Îmbrăcat cu toate armele lui Dumnezeu, Sfântul Ilie a mustrat această fărădelege a poporului şi mai ales perechea regală Ahab şi Izabela, care inventau noi şi noi ticăloşii.
I-a mustrat pentru păcatul de a fi părăsit pe „Dumnezeul părinţilor” şi de a fi urmat zeilor Baal şi Aşera şi altor zeităţi prin care, de fapt, se aducea închinare Satanei.
După ce prin rugăciune „închide cerul” trei ani şi şase luni, foamea şi seceta provocând dezastre în întreaga ţară, cheamă poporul şi pe rege pe Muntele Carmel, cu propunerea ca lumea să aducă jertfă lui Baal, prin preoţii şi profeţii lui, iar el, Ilie, să aducă singur jertfă adevăratului Dumnezeu, făcând ca Acesta să trimită foc din cer peste jertfa cea adevărată.

Credinţe populare despre Sfântul Ilie
Evreii cred despre el că nu a murit şi că a fost luat la Cer şi se va întoarce într-o zi pe pământ, să restaureze triburile lui Israel, iar unii dintre ei spun că a revenit pe pământ prin Iisus Hristos.
Totuşi, plecarea la Cer a Sfântului Ilie doar prefigurează, din punct de vedere al simbolisticii teologice, Înălţarea Domnului Iisus Hristos.
Venerarea Sfântului Ilie datează din vremurile apostolice, dar sărbătorirea sa în calendarul ortodox se face abia din secolul al IV-lea. E considerat şi profet între profeţi, fiind privit ca un antemergător al Domnului Iisus Hristos, ca şi Ioan Botezătorul
Toate acestea justifică alegerea sa ca patron spiritual al Forţelor Aeriene şi al Aviaţiei Române.
Aşadar, pe 20 iulie, în această zi de mare praznic pentru Biserica Ortodoxă – Sfântul Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul şi mare sărbătoare atât pentru aviaţia militară şi civilă, cât şi pentru întreaga aeronautică românească, se cuvine să adresăm tradiţionalul salut al aviatorilor:

CER SENIN! LA MULŢI ANI!

Comandor (rez.) Ştefan Popa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s